Una din cele mai des întâlnite afecţiuni cu care pacienţii se prezintă într-un cabinet psihiatrie este bulimia nervoasă. Bulimia face parte din categoria afecţiunilor psihice şi a tulburărilor alimentare, care se poate instala şi manifesta la orice vârstă, cu precădere la tineri şi la persoanele de sex feminin.
Persoanele care suferă de bulimie nervoasă este prinsă într-un cerc vicios, adică are tendinţa de a consuma foarte multe alimente, compensând supraalimentarea pe fond nervos prin vărsături, administrarea de laxative sau diuretice, prin diete drastice şi exerciţii efectuate în mod excesiv. Acest comportament poate duce la tulburări metabolice foarte grave, şi poate fi tratat prin medicamente.
Ce este bulimia şi care sunt simptomele?
Bulimia nervoasă este o tulburare psihiatrică, alimentară, ce pune în pericol viaţa pacienţilor, afectează sănătatea metabolică şi generează un deficit important de nutrienţi, având efecte negative asupra organismului. Bulimia este un comportament alimentar aberant care este caracteristică indivizilor care manifestă o preocupare exagerată pentru forma corpului şi greutatea corpului.
Nu se pot identifica cauzele exacte ale apariţiei bulimiei, cert este ca factorii sociali par să aibă o importanţă deosebită şi un rol determinant, precum şi traumele stresante, schimbările majore în viaţă, profesia sau activitatea de zi cu zi. De asemenea, bulimia mai poate fi cauzată şi de tulburări psihiatrice parentale, de stress matern, de factori familiali, exces de greutate din copilărie sau de alte afecţiuni de natură psihică.
Printre cele mai importante simptome ale bulimiei nervoase care ar trebui să pună un semn de întrebare şi să tragă un semnal de alarmă atât membrilor familiei pacientului, cât şi pacientului în sine, sunt:
- fluctuaţiile constante ale greutăţii;
- dezechilibrele electrolitice;
- vase de sânge sparte în ochi;
- vărsături repetate;
- consum excesiv de alimente;
- distrugerea smaltului dentar;
- dureri abdominale intense;
- căderea părului, deshidratarea pielii;
- tulburări de tranzit intestinal;
- preocupare exagerată pentru greutatea corporală;
- refuzul de a mânca anumite alimente combinat cu un apetit exagerat;
- perioade de dietă restrictivă şi efort fizic intens;
- mers la baie după masă imediat pentru a vărsa;
- infecţia glandelor salivare;
- leziuni ale gingiilor şi afectarea dinţilor.
Diagnostic şi tratament bulimie nervoasă
Identificarea tulburării de alimentaţie instalată pe fond psihic poate fi făcută într-un cabinet de psihiatrie, în urma sugestiilor făcute de membrii familiei care observă că pacientul are nevoie de ajutor.
Pacientul trebuie să discute cu medicul, să descrie exact comportamentul alimentar, să facă analizele de laborator sugerate, să recunoască unele comportamente deviante. Tratamentul este complex şi de lungă durată ce combina psihoterapia cu antidepresivele şi medicamentele necesare să susţină metabolismul şi funcţiile afectate. Terapia este una de echipă şi include pacientul, medicul psihiatru, medicul nutriţionist şi psihologul. Psihoterapia este esenţială şi ajuta în mare măsură pacientul să gestioneze manifestările alimentare anormale. Aceasta terapie ajută la normalizarea obiceiurilor alimentare, dar şi la identificarea motivelor ce au dus la apariţia acestor comportamente nesănătoase, contribuind la stabilirea unui control corect al pacientului faţă de alimentaţie.
