În ultimii patru ani (2018-2021), o privire atentă asupra datelor dezvăluie că tarifele asociate bunurilor alimentare importate au zâmbit ușor mai larg decât prețurile produselor autohtone. Această realitate este cel mai vizibilă în cazul festinurilor ce provin din universul prelucrării cărnii, delicatelor pești, exploziei de arome aduse de fructe și legume, dulceața zahărului, dar și în lumea fascinantă a textilului și încălțămintei. În spatele acestor constatări stă un studiu meticulos efectuat de către Matrița Financiară Națională.
Într-un efort exhaustiv de analiză, Banca Națională a României a scrutat cu atenție evoluția prețurilor pentru aproximativ 1200 de articole pe o perioadă de patru ani. Într-o incursiune în labirintul datelor, concluzia cristalizată este că prețurile medii ale produselor aduse din străinătate au fost cu tandrețe mai mici decât cele născocite în atelierele autohtone, cu toate că excepții inedite au răsărit și ele în peisajul economic.
Cu o privire amplă asupra detaliilor, analiza meticuloasă realizată de Banca Națională a României dezvăluie faptul că pe subcategorii bine definite, prețurile produselor importate traversează valuri diferite. Ca într-o melodie complexă, notele acestei cercetări arată că valoarea pentru ulei și pentru creațiile obținute din morărit și panificație a cunoscut o partitură mai înaltă în favoarea produselor aduse din străinătate. În lumea lactatelor, prețurile importate rimează aproape perfect cu cele cântate de laptele autohton.
Și totuși, în meșteșugurile industriilor ușoare, acordurile schimbărilor sunt surprinzător de melodioase. Prețurile pentru bunurile de import se aud chiar mai prelung și mai suav decât cele ale creațiilor domestice. Astfel, tabloul analizei BNR se transpune într-un compoziție complexă de prețuri, cu nuanțe și tonalități variate, în care importul cântă în unele cazuri solo, iar în altele se aliniază într-un duet plăcut cu producția locală.
Sub lumina reflectoarelor analizei Băncii Naționale a României, se conturează o realitate intrigantă. Într-un dans complex al datelor, se revelează că în cazul a 60% dintre delicatesele alimentare cu semn local, pandemia a adus o partitură de scumpiri mai accentuate decât acordurile plătite pentru bunurile aduse peste hotare. BNR speculează că aceasta ar putea fi înrădăcinată într-o fragilitate mai pronunțată a lanțurilor de aprovizionare autohtone, în comparație cu rețelele internaționale robuste ale marilor retaileri.
Cu toate acestea, la rădăcina consumului se află o dorință fermă pentru prețuri prietenoase cu buzunarul, iar acest fenomen este surprins cu măiestrie în lupa analitică a Băncii Naționale. În ciuda predominanței produselor locale, se conturează o melodie crescendo a preferinței pentru importuri de la an la an, ilustrând impactul crucial al factorului preț în deciziile noastre de cumpărare.
În lumea industriilor ușoare, harta se colorează evident în favoarea importurilor. Pânza analizei BNR zugrăvește un tablou în care înclinația spre bunurile străine este ca o atracție gravitatională, cu o prevalență de aproximativ 75% (cu o ușoară abatere în favoarea îmbrăcămintei față de încălțăminte).
În lumea produselor nealimentare, pe culmile acestei analize, se desenează conturul unei realități diverse. Importurile, într-un tablou general, îmbracă haina prețurilor mai înalte (în domenii precum industria chimică, construcțiile metalice sau industria auto).
Curios este însă că, chiar și când jocul costurilor este condus de cele externe, inimile cumpărătorilor aleg să danseze în pas cu bunurile aduse peste hotare. Această alegere, conform cercetătorilor din spatele analizei, evocă o realitate interesantă: produsele interne par a nu atinge acordurile dorite de calitate ale consumatorilor, în ciuda prețurilor mai mărunte.
Într-o prezentare concisă, canalul intern contribuie cu aproximativ 40% la inflația bine cumpărată, în timp ce valurile importurilor sunt purtătoare de valori între 50% și 60%, între timp, putându-se anticipa că contribuția acestora din urmă va răzbate mai sus, luând în considerare poziția lor mai înaltă în structura CIPC.
Cu un ultim acord, analiza îmbracă haina unui experiment contrafactual, având ca scop evaluarea a ceea ce ar însemna o tranziție către consumul bazat exclusiv pe bunuri aduse din străinătate, în contrast cu cele interne. Rezultatele dezvăluie că o astfel de mișcare ar acționa ca un ecou, amplificând valurile inflației. În scenariul unei treceri complete la importuri, rata contrafactuală a inflației ar întrece cea reală cu un interval de 2 până la 14 procente.
