Oamenii au de obicei 20 de dinti primari si 32 de dinti permanenti . Dintii sunt clasificati ca incisivi, canini, premolari (numiti si bicuspide ) si molari. Incisivii sunt folositi in principal pentru taiere, caninii sunt pentru rupere, iar molarii servesc pentru slefuire. Majoritatea dintilor au trasaturi identificabile care ii deosebesc de ceilalti.
Exista mai multe sisteme de notatie diferite pentru a se referi la un anumit dinte. Cele mai comune trei sisteme sunt notatia FDI World Dental Federation (ISO 3950), Sistemul de numerotare universala si notatia Palmer. Sistemul FDI este folosit la nivel mondial, Universalul doar in Statele Unite, in timp ce notatia Palmer mai veche mai are cativa adepti doar in Regatul Unit. Uneori, dintii pot suferi mici traume sau modificari, caz in care persoana in cauza va face tot posibilul sa se asigure ca isi recupereaza frumusetea dintilor. Fatetele dentare sunt o solutie posibila iar aici se poate vedea cat costa o fateta dentara?
Cele mai importante parti ale unui dinte
Smaltul este cea mai dura si mai puternic mineralizata substanta a corpului. Are originea din ectodermul oral. Este unul dintre cele patru tesuturi majore care alcatuiesc dintele, impreuna cu dentina , cimentul si pulpa dentara.
Este in mod normal vizibil si trebuie sustinut de dentina subiacenta. 96% din smalt este compus din minerale, restul cuprinzand apa si material organic. Culoarea normala a smaltului variaza de la galben deschis la alb cenusiu. La marginile dintilor, unde nu exista dentina sub smalt, culoarea are uneori un ton usor albastru.
Deoarece smaltul este semitranslucid, culoarea dentinei si a oricarui material dentar restaurator de sub smalt afecteaza puternic aspectul dintelui. Grosimea smaltului variaza pe suprafata dintelui si este adesea cel mai gros la cuspide, pana la 2,5 mm.
Principalul mineral al emailului este hidroxiapatita, care este un fosfat de calciu cristalin. Cantitatea mare de minerale din smalt reprezinta nu numai rezistenta sa, ci si fragilitatea sa. Dentina, care este mai putin mineralizata si mai putin fragila, compenseaza smaltul si este necesara ca suport.
Spre deosebire de dentina si os, smaltul nu contine colagen. Proteinele remarcabile in dezvoltarea smaltului sunt ameloblastinele, amelogeninele, smalturile si tuftelinele. Se crede ca ele ajuta la dezvoltarea smaltului, servind ca suport, printre alte functii. In cazuri rare, smaltul nu se poate forma, lasand dentina subiacenta expusa la suprafata.